O nouă frustrare

2009-10-13T19:56:00.008+03:00

Bine ati revenit la meniul de frustrari. Azi v-am pregătit o frustrare legată de clădiri. Spre exemplu în oraşul Ploieşti este o clădire veche pe care statul român o îngrijeşte atât de bine încât a ajuns uite aşa :

Întrebarea firească, de ce trebuie să aibă grijă statul de aşa ceva ?
Pentru că e încadrată într-o lege care cică spune că obiectele de patrimoniu naţional intră sub atenţia statului mai precis a Ministerului Cultelor şi Culturii, care minister cică ar trebui să se ocupe de renovarea ei, sau macar de conservarea ei. Nici una nici alta nu se întamplă de anii buni în Ploieşti. Şi nu ar fi singura.
Nu mai devreme de ieri am trecut pe langă această clădire şi am observat cum cineva s-a milostivit să trantească o uşă metalică la intrare şi să pună poarta la loc, după ce ea a dispărut vreme de ceva săptămâni. Interesant este că unii au curajul să îşi lase automobilul chiar lângă această casă în ciuda tuturor avertismentelor evidente (că într-o vreme chiar exista o plăcuţă, acum nu mai e dar pericolul a rămas).
Cum să nu fi frustrat. Vechea poveste: în strainătate se protejează, la noi se distruge prin nepăsare. Nu sunt bani ?
Sanchi, nu sunt bani, pentru o clădire ca asta ar fi nevoie de sume decente comparativ cu alte obiective asemănătoare.
Cred că oricine trece prin zonă ar fi dispus să pună mâna să facă ceva numai să nu vadă clădirea în starea de acum. Dar oricine numai cine trebuie nu. Pentru că, de, nu te lasă legea, numai organele abilitate. Nepăsare totală.
După ce că oraşul Ploieşti este un oraş poluat, industrial, fără istorie prea îndelungată, după ce că adună câteva case mai răsărite cu arhitectură mai deosebită, mai ne batem joc şi puţinul rămas. Lasă că se fac case noi cu duiumul acum, adică avem ce vedea. Blocuri noi, cartiere de case noi, toate făcute la normă.
Astea vechi au şi ele un iz aparte, au o eleganţă, te bucură la privire, te fac să fi mândur cetăţean al oraşului. Eu nu cred că noi la bătrâneţe ne vom putea mândri faţă de copii noştri cu ce case s-au construit pe vremea noastră, o să ne lăudăm cu ce case au construit tot bunicii noştri, dacă vom mai avea cu ce.
În concluzie nu fiţi indiferenţi. Luaţi atitudine până nu e prea târziu.
Noapte bună!

Început de frustrare

2009-09-17T19:26:00.000+03:00

Este anul 2009 chiar a început toamna şi spre deosebire de anul trecut, când, zic eu, îmi era ceva mai bine, anul acesta şi-a propus să îmi dea motive de frustrare, aşa spre finalul lui.
Să mă explic, în general sunt un tip optimist şi idealist. Ei, se pare că este o combinaţie mortală atunci când idealistului şi optimistului îi se îneacă corăbiile.
Sunt din aceea categorie de oameni care cred într-o structură a valorilor în care întelectul trebuie preţuit ceva mai mult decât fizicul. Asta este accepţiunea largă. Detaliat şi nuanţat lucrurile nu par să stea aşa. Şi pentru că nu stau aşa devin frustrat. Frustrat că structura valorilor este răsturnată. Punem banul şi prostia în frunte şi inteligenţa la picioare.
Faptul că sunt român dă o notă subiectivă frustrării mele, dar peste tot în lume lucrurile par a sta la fel. Primul lucru care valorează peste tot: banul
Al doilea lucru care valoarează: uşurinţa obţinerii banului - cu cât mai uşor cu atât mai bine. Dar uşor nu înseamnă musai corect, moral, cinstit folosind aceea inteligenţă a vicleniei.
Al treilea lucru care pare să conteze foarte mult : plăcerea obţinută cât mai uşor. (Nu vă gandiţi musai la prostii).
Mă întreb de ce ?
Mă întreb cum ?
De ce este acestă dilemă între "noi muncim nu gândim" şi "noi gândim nu muncim" ?
Cum de s-a ajuns în 2009 la o astfel de dilemă?
Las la o parte sloganurile : nu se poate muncă fără gândire şi nici gândire fără muncă, teoretic, dar practic se poate. Uitaţi-vă în jurul vostru şi o să constataţi că se poate trăi pe bază de sloganuri şi rare sunt situaţiile în care munca se împleteşte armonios cu gândirea.
Bun, vorbă-i vorbă, dar de unde atâta frustrare. Păi de la simplu fapt constatat de mine cum că se promovează prostia, incultura, deşteptăciunea de cartier, mediocritatea, proasta educaţie şi tot ce ţine de lipsa bunului simţ, nerespectarea valorii intelectuale a unui om, chiar batjocura şi defăimarea intelectului de către cei inculţi proşti şi nesimţiţi.
Eminescu ştia de acest fenomen, l-a pus la zid cu geniul lui şi a mers mai departe.
Dacă ar fi să-i urmez îndemnul blogul acesta nici nu ar avea ce cauta aici.
Cu toate astea eu sunt atât de frustrat de nişte lucruri încât am simţit nevoia să vorbesc despre ele tuturor.
Azi am spus de unde a plecat dorinţa de a face un blog, de mâine frustrarea mea va avea tot felul de motive concrete sau abstracte, nu contează. Dacă consider că merită să spun de ce sunt frustrat voi scrie aici pe acest blog.
Pentru final de articol (să îmi dau cu firma în cap, pentru că sunt un mediocru - altă frustrare - care încearcă să iasă din mediocritate) am să pun definiţia cuvântului frustrare luată din DEX-ul online.

FRUSTRÁRE, frustrări, s.f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra

mai clar:

FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (<>frustrer, lat. frustrari)

În concluzie mă simt un om furat, înşelat, un păgubit, dar ca stare de spirit, ca sentiment aş putea traduce şi altfel şi anume că mă simt prostit de alţii. Ei, nu mai vreau să tac în aceste condiţii. Vreau să spun de ce mă simt aşa, cine sau ce mă face să mă simt aşa.
Uite, aşa se naşte un blog inutil pe internet, sunt conştient şi nu mă deranjează, este luat în calcul şi acest aspect.

Sunt un frustrat şi vreau să se vadă !
(Mircea B. te-am copiat, de unde tată atâta originalitate)

PS. O să încerc pe cât posibil să nu dau nume proprii când o să vorbesc de alţii. Mă interesează mai puţin să arăt cu degetul persoane, prefer să scot în evidenţă ideea - atâta cât mă pricep şi eu în mediocritatea mea. Ar fi trebuit să scriu frustrat şi mediocru ca să ştiţi pe cine citiţi. Pe parcurs o să mai corectez şi din greşelile gramaticale sau de redactare, şi poate unele greşeli mi-le sugeraţi chiar voi, cei care binevoiţi a ma citi, suporta, etc.

Închide ochii !

O nouă frustrare

Început de frustrare